back to work

Pierdut chef de muncă. Îl declar nul. Caut inspiraţie. Nu răspund la provocări. Momnetan munca îmi provoacă reacţii adverse dintre cele mai ciudate. Motivul? De vinerea trecută oficial, concediul meu a transhumat de la timpul prezent la trecut. Azi m-am trezit încă de la ora 07.00 cu emoţiile unui copil care se duce pentru prima oară la şcoală. Bineânţeles ştiind că pe mine nu mă aşteaptă cu flori doamna învăţătoare la uşa clasei, m-am culcat la loc în aşternutul cald pâna la 09.00, când am hotărât că ar fi cazul să-mi mişc sfântul cur către muncă. După 2 săptămâni de lenevit în pat până la prânz, stomacul meu a făcut din nou cunoştinţă matinală cu hrana rece mâncată din grabă deasupra tastaturii, ceea ce cred că nu l-a deranjat prea tare. Observ că nu sunt singurul care acuză aceste sintome, pentru că încă 3 colegi proaspăt reveniţi din concediu se dau de casul morţii pe motiv că n-au inspiraţie. Până imi regăsesc echilibrul admir oftând nişte poze de la mare.