Basm adaptat

Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea de nouăzeci si nouă de ori, sărea cale de sapte poste si intra în coliziune frontală cu World Trade Center-ul, trăia într-o tară ca oricare alta un împărat poreclit de supusii săi Împăratul Verde, ca o ironie subtilă la adresa faptului că nu îi păsa deloc de ecosistem.
Împăratul avea, după cum se obisnuieste în povesti, un fiu, botezat la nastere Făt-Frumos si prescurtat FeFe, din motive deloc evidente.
Într-o bună zi, Împăratul Verde îl chemă în sala tronului pe Făt-Frumos si îi zise pe un ton  condescendent:
„Fiule. Eu nu mai am mult de trăit si va trebui să trec frâiele regatului în mâinile tale. Asa că e timpul să renunti la IRC, la www.playboy.com si la CounterStrike si să îmi dovedesti că îti poti întemeia o familie. E timpul să pleci în lume si să îti cauti o mireasă pe placul tău, pentru că nu vreau să pier fară nepoti, întelesu-m-ai? ”
„Dar… tată…”
„Să nu te aud. Ti-am tăiat accesul la Internet. Game over”.
Pus în fata inevitabilitătii, Făt-Frumos se decise să urmeze sfatul tatălui său. Primul lucru pe care îl făcu fu să treacă pe la grajduri să îsi caute un bidiviu cu care să plece la drum. Cu toate că era lenes nevoie-mare, feciorul împăratului nu era câtusi de putin prost, ba chiar dimpotrivă. Asa se face că trecu nonsalant pe lângă stalurile cu tăblite pe care scria „Armăsar pur-sânge inside”, stiind că o să gasească o gloabă cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unul din stalurile părăginite  aflate în penumbră. Si chiar asa se si întâmplă.
Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia stătea în picioare, năpârlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetidă, ce mai, era vai de el. Imaginea generală era completată fireste de o atitudine vădit sinucigasă.
„Tu nu te uiti la mine, FeFe? Nu vezi că mor de-ampicioarelea?
Lasă-mă în durerea mea”, îi zise calul, tragând cu sete dintr-un Carpati fără filtru (total nerecomandat  de asociatia „Prietenii Animalelor Muribunde”).
„Nu-ti fă griji”, replică nonsalant Făt-Frumos, „mă pricep la over-clocking”.
La auzul acestor cuvinte, calul căzu instantaneu într-o transă adâncă si Făt-Frumos se apucă să-l aducă la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovăz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoză bilaterală pentru corectarea miopiei si socuri de curent aproape continuu. În cele din urmă calul deschise ochii si zise cu vioiciune:
„I Know Kung-Fu”.
„Show me”, zâmbi Fat-Frumos stergându-si sudoarea de pe frunte.
Sări în aer calul, se dădu de trei ori peste cap, tâsni pe
usa grajdului si, odată ajuns în curtea castelului, bătu măr un grup de tărani care militau pasnic pentru ocrotirea florii-de-colt. Multumit de ispravă, se întoarse la Făt-Frumos si îl intrebă:
„Ei, si acum încotro, FeFe?”
„Mergem la Ileana Cosânzeana”, zise hotărat Făt-Frumos.
Ileana Cosânzeana era o tipă blondă (zicea ea), pe care o cunoscuse pe Internet Relay Chat (IRC, varianta  cu porumbei) si care stătea suficient de aproape de castel, încât nu exista tag în instant-messaging, decât dimineata, când porumbeii încă mai erau adormiti si aveau probleme cu evolutia traiectoriei, trebuind  să fie lansati manual, cu catapulta.
Odată ajuns la casa Ilenei Cosânzeana însă, Fat-Frumos descoperi cu uimire că fata visurilor lui nu era nicăieri.
Obosit, se aseză la umbra unui corcodus să se odihnească pentru o vreme, si adormi. Se trezi când un porumbel în picaj îl lovi sec în tamplă. „Incoming message”, anuntă tardiv calul.
„Neică, o fură zmeul pe Ileana, îti zic, o fură”, bălmăji sfârsit porumbelul, „si spuse că să te duci să o salvezi fuguta, că altfel o să pupe zmeul ce n-ai vazut tu în atâtia ani, cât ti-a fost lene să te deplasezi până la ea, mânca-ti-as ochii tăi de tractorist”. Si acestea fiind zise, îsi dădu duhul.

Făt-Frumos sări în picioare, încălecă pe cal si nu se opri până nu ajunse la fierarul satului.

 „Cu ce vă pot ajuta?”, le iesi acesta în întâmpinare serviabil.
„Avem nevoie de arme. Multe arme”, gâfâi Făt-Frumos.
„Nici o problemă”, replică impasibil fierarul. „Puteti încerca această minunată sabie laser cu alimentare pe USB…”
„Ceva portabil nu ai?”, îl înterupse abrupt FeFe.
„Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveste inamicul si se întoarce, dar nu tinem memorie pentru el si din păcate fără memorie uită de ce-a plecat si se duce… si se tot duce…”
„Dar sabia si scutul ăla din colt, alea ce au?”
„Acelea sunt ale împăratului, tatăl domniei voastre. A zis că si-au făcut datoria, a câstigat destule bătălii  cu ele, acum că sunt vechi si tocite e timpul să devină open source. Sunt gratis dar nu ofer nici o garantie că functionează”.
„Ce bine”, se bucura Fat-Frumos – „o să îmi încerc norocul cu ele”.
Zis si făcut. Luă feciorul împăratului sabia si scutul, încălecă si porni spre sălasul zmeului. Merseră ei din zori si pâna în seară si până ajunseră se făcu intuneric si un vânt rece îi făcu să tremure din toate încheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatră neagră al zmeului.
„Am venit, zmeuleeeee !”, răcni Făt-Frumos si începu să izbească frenetic în
usă cu mânerul sabiei care afisa disperată pe toată lungimea lamei mesajul „illegal operation”.
Brusc usa se deschise, izbindu-l pe Făt-Frumos în plină figură, în ciuda scutului care anunta calm „General Protection Fault în Module w00d335” si se făcu bucăti.
„FeFe, ai venit”, rânji zmeul. „Stiam eu!”.
Verde si mătăhalos, zmeul era în sort si cu un tricou alb de bumbac, pe care scria „Swords don’t kill people. I kill people”. În spatele lui, Ileana îsi  privea cu speranţă salvatorul.

„Zmeule, am venit după Ileana Cosânzeana”, rosti hotărat Făt-Frumos. Ai de ales din aceste „multiple choices”:
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi să plecam
b) ne luptăm pe viată si pe moarte
c) câstigi o excursie de vis în Bermude.
„Ăăăă… ăăă… păi aleg c)”, mormăi vexat zmeul.
„ESTI SIGUR?”, răcni Făt-Frumos. „Poti să întrebi publicul, poti să suni un prieten…”
„Nu, nu… sunt sigur că e raspunsul corect”, dădu din colt în colt timorat zmeul.
„Okay. Ileana, hai să mergem”.
Si plecară, călare pe cal, si avură o nuntă de vis care dură sapte zile si sapte nopti neâncetat.
La sfârsitul celei de-a saptea nopti, când în sfârsit FeFe si Ileana se retraseră în odaia nuptială, după ce Ileana îsi dezbracă lasciv ultimele dessou-ri cumpărate de la Victoria’s Secret, un răcnet inuman străbătu peretii castelului.
„Îngerasa mea, poti să-mi explici si mie ce e ASTA?”, scrâsni din dinti FeFe.
„A, o nimica toată… o centură de castitate cu opto-cuplori, cu cheie pe 5096 biti si codare euristică alternativă. Te pricepi la hacking, sper…”
Smile, tomorrow could be worse!        

Autorul necunoscut al acestui basm a ales sa fie un anonim.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Basm adaptat”

  1. asta-i buna, ma bucur sa vad ca nu le trece copilaria unora……am ris cu pofta, si pentru asta multumesc autorului, apropo de autor…….sa stii ca am tot incercat sa intuiesc un portret robot a povestitorului…..oare cit de mult se regasete el in senior Fe-fe?
    🙂
    oricum bravo!!!

  2. foarte extra hiper tareeeee:))))) super final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: